L-am intrebat intr-o zi pe un coleg mai in varsta: ce pretentie putem noi avea ca vindecam avand in vedere ca noi cu medicamentele maturam praful sub pres blocand apararea organismului iar cu tratamentul homeopatic combatem practic simptomele (aici ar fi de discutat faptul ca remediul nu-i da in cap organismului, ci il determina sa lupte)..
Mi-a raspuns razand: “medicul cu tratamentul, Dumnezeu cu leacul”.
Am preluat sintagma si o ‘predic’ pacientilor mei sub forma: “daca mergi la fantana cu galeata sparta, la un moment dat va trebui sa realizezi ca ar fi bine sa o repari – o vindecare reala nu poate fi conceputa fara a elimina cauzele care au determinat boala”
Sunt numeroase metode de a combate boala, dar se pare ca numai una pentru a o vindeca.
Nimeni nu este insa dispus sa-si schimbe nici cel mai mic amanunt din viata cu care s-a obisnuit.(“..dintre care cel mai pacatos sunt eu..”)
Acestea fiind spuse, revin la titlul acestui articol: cum poate fi medicul, caruia i se cere sa aiba grija de cel mai de pret bun al nostru, sanatatea, sa fie un prestator de servicii?
E adevarat ca am devenit vanzatori de medicamente. Dar motivul pentru care am ales aceasta meserie este sa ajutam oamenii. Si oamenii trebuie sa stie si sa recunoasca acest lucru [acolo unde e cazul :D]. Ei trebuie sa fie cei care sa ceara sanatatea de la ei insisi si de la Dumnezeu, sub indrumarea medicului.
Sau poate m-am inselat: poate omul nu vine sa fie vindecat, poate vrea doar cel mai scump si la moda tratament [desi prefera sa piarda o zi-doua pentru reteta gratuita]. Poate credinta in televizor si in vedetele care fac reclama la diverse medicamente a luat locul celei in Dumnezeu pentru care a vindeca cel mai urat cancer e o chestiune de.. “cere si ti se va da”. E de discutat aici, atat despre “daca ati avea credinta fie si cat un bob de mazare” cat si despre conceptia limitata a Bisericii noastre despre responsabilitatea omului ca fiu al Tatalui ceresc. Mandria a fost cel mai mare pacat, inca de la inceput. De aceea - am inteles abia ulterior si cu mare stradanie - smerenia este leacul.
Daca-i vorbesti unui mirean despre smerenie, s-ar putea sa nu vada adevaratul ei sens, s-ar putea sa zica ca multi dintre apropiatii mei: “cand esti la Roma...” Acest lucru este insa o minciuna, evident, si am descoperit ca a te minti pe tine este chiar mai rau decat a-i minti pe altii. De aceea:
1. Intr-un tratament care are ca scop vindecarea, trebuie actionat de sus in jos. De la spirit catre trup.
Am descoperit aceasta ca sceptic, fiind intrigat de metodele si mai ales de teoria homeopatiei, de faptul ca metodele medicale consacrate pe care le-am studiat la scoala au aceleasi sanse de reusita in fata bolnavului terminal ca si ierburile. Si descoperind ca singura diferenta este dorinta omului de a se vindeca, sub variatele ei forme.
2. Atunci cand vii la medic, sa ai clar in minte pentru ce vii: pentru tratament, sau pentru leac, caci “ce-si face omul cu mana lui.. .“
Un coleg mutat de curand din Franta se plangea ca acolo un pacient a venit direct cu diagnosticul pus de familie si fara sa stea la discutii, avea pretentia sa fie tratat conform spuselor sale fara a mai avea nici un respect pentru medic si pregatirea lui. Din pacate nivelul cultural al acestui fel de pacienti este suficient de scazut incat medicul sa trebuiasca sa-l convinga mai intai ca s-ar putea sa aiba si altceva decat crede el cu convingere ca are. Odata cu intrarea in UE am preluat o parte din practicile de acolo, nu intotdeauna cele mai nimerite. Am vazut si la noi in ultima vreme pacienti care la intrebarea ‘cu ce va pot fi de folos’ cer trimitere la CT, la analize sau la vreun specialist din nu-stiu-care centru. Drept e ca se cunoaste impasul profesional in care se afla medicina romaneasca din pricina nemaipomenitului management de care are parte si de sclavia fata de CNAS, dar pacientul nu realizeaza ca suntarea pasilor firesti si necesari in diagnostic si tratament nu face decat sa ridice costurile, ale lui si ale spitalului, deteriorand calitatea serviciilor de care are parte, uneori prelungind stradania spre vindecare.
Cauza alegerii acestei variante presupun ca ar fi atat neincrederea in sistem si in medicul sau cat mai ales reticenta in a-si schimba modul de viata, pentru ca, sa fim cinstiti: de cele mai multe ori pacientul stie din ce cauza sufera, uneori chiar el o spune. Dar vrea sa fie convins ca nu mai are cale inainte si tras de maneca pe calea cea dreapta. Inca un motiv sa dea inapoi, dand vina pe neiscusinta psihologica a medicului. Din fericire incepe si la noi, in situatii mai deosebite, sa fie chemat ‘specialistul’. Sper ca aceasta practica sa se extinda in toate domeniile. In cazul de fata ma refer la psihoterapie si consiliere. Fiind supra aglomerat si neavand o pregatire specifica, medicul de familie nu va putea face acest lucru asa cum ar trebui si cu rezultate multumitoare.
Consider totusi ca este de datoria medicului de familie, el fiind primul in contact, sa-l indrume pe pacient in alegerea caii spre vindecare. Dar acest lucru nu se poate face fara cooperarea acestuia.
Din pacate ne-am invatat ca “se poate orice cu bani” si am ajuns sa ne prostituam profesional. Dar daca medicul este atat de sarac incat pune diagnostice la cerere, imi pare rau pentru saracia lui.. spirituala, pentru ca e vorba de ‘bad management’.
[polldaddy rating="6558992"]
----------------------------------------------------
Cu respect,
Dr Daniel Ganea
dr. Daniel Ganea
.
Medic de familie, Ecografie la domiciliu,
Medic urgente ambulanta privata
http://ConsultatiiLaDomiciliu.ro
Comunitatea Oamenilor Sanatosi
-------------------------------------------------------------------------------------------
Dacă ai cont pe Facebook, WordPress, Google+, Linkedin sau Tweeter, poți folosi butoanele Like și Share de mai jos pentru a recomanda articolul și prietenilor tăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scrieti un comentariu pentru autori si pentru ceilalti cititori;