Malpraxisul - mecanismul psihologic

Scriam deunazi in articolul "Malpraxis-ul si.. oamenii" ca mi-ar placea sa inteleg care este mecanismul psihologic care anima oamenii si provocarile acestuia in cazul unui proces de malpraxis medical.

De ce sunt dati medicii în judecată de pacienti

Conform unui sondaj, imposibilitatea de a diagnostica sau o întârziere în diagnostic a reprezentat 35% din pretențiile împotriva medicilor sondajului, în timp ce 17% au spus că eșecul de a trata fost acuzatia principala. Lipsa consimțământului informat a reprezentat 4% din cazuri, iar 45% dintre respondenți au menționat alte motive, cel adesea legate de comunicarea cu medicul. Alte cauze au cuprins o varietate de situații, unele legitime și unele clar oportuniste.

Un medic a declarat "o eroare medicala, cu un rezultat nefavorabil neașteptat."

Un altul a spus, "Pacientul a ratat întâlnirea de control, sistemul nu-l contacteaza cu privire la diagnosticul malign, el nu primeste tratament, iar restul este poveste."

Alte răspunsuri:

• "Pacientul a avut efecte secundare la tratamentul său. Acestea au fost efecte secundare cunoscute , dar cei mai multi pacienti nu cred că li se va întâmpla si lor."

• "A fost un deces fetal la 19 săptămâni. Înainte de proces, s-a aflat ca mama (pacienta) a consumat la un moment dat o doza de cocaina prea mare, care a dus la decesul fatului."

• "Pacientul a avut o complicatie dupa o laparoscopie. Apoi a dat în judecată, spunând că ea nu mai putea să mănânce mese mari și sa se bucure de fripturi. Ea a omis să dezvăluie că între momentul cand i-am facut eu laparoscopie și procesul de malpraxis, ea a avut un bypass gastric si stomacul rezecat. "

"Exista o suprapunere între incapacitatea de a diagnostica si cea de a trata", a declarat Sam Rosenberg, un avocat de malpraxis la firma Reiseman Rosenberg Jacobs & Heller în Morris Plains, New Jersey. "Acestea sunt categorii mari. O altă categorie care este în creștere este eșecul de a monitoriza. În cazul în care dozele de warfarina ale unui pacient nu sunt monitorizate în mod corespunzător, el sau ea ar putea avea sangerare la nivelul creierului cu un efect devastator pentru stilul de viata. Unele medicamente trebuie de asemenea să fie monitorizate îndeaproape petru efectele lor secundare. "

Cazurile de diagnostic reprezintă aproximativ două treimi din cazuri intentate împotriva medici de ingrijire primara, inclusiv in medicina de urgenta, a declarat Alan Lembitz, MD, Chief Medical Officer al COPIC, un asigurator de răspundere profesională cu sediul în Colorado. "Acestea se  grupeaza in categorii: Cap, inima, stomac si cancer, care include probleme acute neurologice si accident vascular cerebral, infarct miocardic si embolii pulmonare, probleme abdominale chirurgicale, boli infectioase si incapacitatea de a diagnostica cancer pentru chirurgi, principalele probleme sunt selecția adecvată a pacienților, performantele tehnice, recunoașterea și răspunsul la complicatii și consimțământul informat. "

Medicii au fost socati

Aproape trei sferturi dintre medicii care au fost dati in judecata spus ca au fost uimiți să afle că au fost dați în judecată. Doar 1% au declarat ca asteaptau un proces de malpraxis. "Fie medicul nu știa că ceva a fost greșit, fie au realizat dar nu se așteaptau ca pacientul să-i dea în judecată", spune avocatul Rosenberg. "Există întotdeauna situații de zi cu zi în cabinetul unui medic cand un pacient nu este multumit. Un medic ar putea suspecta că pacientul a avut un prejudiciu, dar nu se aștepta la un proces pentru asta." Aici intra in scena industria avocateasca.

"În experiența noastră, medicul este de obicei conștient un rezultat negativ neașteptat sau de un pacient furios," a declarat Richard E. Anderson, MD, presedinte si CEO al celei mai mari companii americane de răspundere civilă profesională pentru medici, cu sediul în Napa - California. "Asta nu inseamna ca trebuie sa te astepti neaparat la un proces, dar există de obicei, un avertisment ca ar fi o problemă."

"In cazul medicilor care nu au fost surprinsi, există de multe ori o eroare clara de tratament sau de comunicare despre care știu și suspecteaza ca se poate intoarce impotriva lor", a spus avocatul Rosenberg.

Specialiștii în special pot fi surprinsi cand sunt dati în judecată, pentru că de multe ori nu au nicio modalitate de a ști dacă starea pacientului s-a inrautatit. "In radiologie si medicina de urgenta pacientul nu vine la control, deoarece de îngrijirea este episodică", a spus dr. Lembitz. "În alte situații, unii medici au o reactie de negare inerenta. Apare adesea si o deteriorare in comunicare, medicul evitand pe cat posibil o conversație dificilă cu pacientul sau familia după un rezultat negativ. Așa că într-adevăr nu ar trebui să fie surprins că atunci când primesc scrisoare de la un avocat . "

Adevarul e ca in ziua de azi, in conditiile industrializarii serviciului medical, e imposibil sa mai ai o relatie umana cu pacientul. Acest lucru afecteaza insasi menirea edicului de a alina suferinta, miezul chemarii noastre (a celor care au aceasta chemare).

Cu respect,
dr Daniel Ganea

Malpraxis-ul si.. oamenii

Am citit deunazi despre efectele (obiectiv, in cifre) pe care le are practica proceselor legale de malpaxis medical, despre impactul lor in viata pacientilor, spitalelor si medicilor, incercand sa-mi dau cat de cat seama care este logica (sau cateodata psihologia din spatele lor). Intr-un articol mai vechi scriam despre justetea sau mai degraba oportunitatea de a spune unui pacient ca medicul lui a gresit:

"Medicul tău a făcut o greșeală. Nu ai vrea să știi?!"

Puteti citi parerile pacientilor si medicilor care au raspuns aici despre bune practici si malpraxis in viziunea si experienta lor.

A fost facut un studiu facut prin chestionarea a 1400 de medici americani implicati intr-un proces de malpraxis.
Riscul de a fi dat in judecata pentru malpraxis medical nu este niciodată de neglijat, pentru ca si atunci cand medicii fac totul bine, orice pacient poate suferi o complicatie grava sau rezultate slabe, pentru care poate alege sa-si doreasca o compensatie, indirefent daca o merita sau nu - pacientul chiar nu are de unde sa stie daca o merita - si aici apare situatia ciudata cand deontologia il obliga pe medic s-i spuna pacientului cand sau daca poate obtine o compensatie - Ha, ha ha....

Noroc ca exista comisiile Colegiilor Medicilor care pasamite sunt obiective si carora pacientul li se poate adresa pentru arbitraj. Limpede e ca doar niste medici pot concluziona daca este sau nu malpraxis, pentru ca malpraxisul medical este definit ca "esecul unui personal medical in a efectua la un anumit moment dat o procedura sau mai multe, pe care un alt personal medical cu acelasi pregatire si in aceleasi conditii le-ar fi facut" - practic e vorba despre"neatentia medicului (neglijenta, interese sau mai rar rea-vointa - oameni suntem) sau despre slaba pregatire comparativ cu nivelul necesar.
Spre deosebire de tarile "salbatice" ca Romania, in strainatate intr-un proces de malpraxis este implicat inclusiv managerul de resurse umane, fiindca el a angajat medicul respectiv.

Sa fii dat in judecata este un eveniment supărător in cel mai bun caz și o experiență teribilă în fapt, schimbă viața în cel mai rău. Într-un sondaj exclusiv cu aproape 3500 de respondenți, aproape 1400 medici care au fost dati în judecată pentru malpraxis au spus de ce au fost dați în judecată, ce ar fi putut face altfel, modul în care aceasta a afectat viața lor și modul în care a schimbat modul în care practica ei medicina.

Aproximativ 40% dintre respondenți nu au ajuns la un proces. Treizeci si unu la suta din medicii care au raspuns au fost doar o parte implicata, alaturi de alte persoane si institutii, iar 9% au fost doar ei implicati, in nume propriu. In general avocatii prefera sa cheme in judecata institutia cu totul, intai pentru ca au mai multe sanse sa obtina ceva (trag cu alice, doar-doar o pica ceva) apoi ca adesea spitalele negociaza si platesc, indirefent de vina efectiva a cuiva, in scopul de a evita afectarea imaginii publice (acum s-au cam invatat cu procesele si asta cam pica) si apoi fiindca de obicei procesele de malpraxis medical sunt consecinta unui mecanism care merge prost, mai degraba decat a unei persoane sau grup de profesionisti.

O constatare-cheie în raportul despre malpraxis al Medscape a fost că aproape trei sferturi (74%) din medicii dati în judecată au fost luati prin surprindere. De fapt, 59% au spus nu a existat nici un "incident de declanșare", care i-ar fi făcut să aștepte un proces.

Rezultatele sondajului de asemenea demonteaza mitul că doar un numar mic de "copaci uscati", dintre medici sunt principala cauza de procese de malpraxis. Nici o plată nu a fost făcută în 57% din cazurile împotriva respondenților, majoritatea au fost respinse sau retrase înainte de proces.

Unele dintre concluziile studiului Medscape cu privire la malpraxis

• În ciuda popularității și eficacitatii programelor de informare și de scuze din spitalele americane, 93% din medici dati în judecată cred ca daca ar fi spus "îmi pare rău", nu s-ar fi împiedicat procesul lor legal de malpraxis.

• 23% din medici au spus ca experienta de a fi dat în judecată fost "oribila, unul dintre cele mai rele experiențe din viața, avocatii te desfiinteaza pur si simplu ca profesionist si ca om, ajungi sa te indoiesti de tine si de valorile tale."  16% au spus că experiența a fost "tulburatoare și umilitoare." Doar 3% au spus că a fost o experiență "neutra".

• 39% din medici a declarat ca procesul de soluționare a litigiilor a luat mai mult de 3 ani.

• 29% dintre medicii dat în judecată a declarat, "Am încredere pacientii nu mai. Eu le trata diferit." Și în ciuda presiunii la nivel national pentru a reduce costurile de asistenta medicala, multi medici au declarat ca practica acum medicina defensiva, mai degrabă decât se confruntă cu riscul de un alt proces. "Dacă-l doare între nas și degetele de la picioare, consideră că un atac de cord si de stres-test toată lumea 9-90!" a spus un respondent.

In opinia mea acest lucru releva clar ca este o MAARE lipsa de cunostinte si de comunicare cu pacientul. E drept ca nu poti obliga pacientul sa asculte sau sa inteleaga daca nu vrea, dar... nu se poate duce la ziaristi sau la mecanici pentru asta, tot de medic depinde. Asa ca medicul TREBUIE SA FIE ACOLO cand e nevoie de el. Si cu dragoste parinteasca, sa-si asume cand un pacient se razvrateste si fara sa aiba informatiile necesare pentru o judecata obiectiva, se apuca si-l cheama in in stanta...

Cu respect,
dr Daniel Ganea
medic de familie specialist

Zeolit si CEC-ul

.

 "CEC"-ul zeolit-ului pentru eliminarea metalelor grele, la care se referea cititoarea Emma in comentariul sau aici, inseamna in context: capacitate de schimb cationic (cathion exchange capacity) si asa cum scrie la pagina 32 in acest scurt manual de pedologie, se refera de fapt la... 

6.3 CAPACITATEA DE SCHIMB CATIONIC A SOLURILOR 

Datorită stării de dispersie şi a coloizilor solurile au proprietatea de a adsorbi diferite substanţe minerale şi organice aflate în stare de dispersie moleculară sau ionică. 

Schimbul de cationi dintre complexul coloidal şi soluţia solului se realizează după următoarele legi: 

1. Legea echivalenţei – cantitatea de cationii proveniţi din sol în soluţia solului este echivalentă cu cantitatea de ioni deplasaţi din soluţie în sol. În aceste condiţii schimbul de cationi adsorbiţi din sol şi cei din soluţie cu care interacţionează se desfăşoară în proporţii echivalente. 
2. Legea reversibilităţii – ionii din sol adsorbiţi sunt schimbaţi cu alţii din soluţie. Prin deplasarea din complex în soluţia solului aceştia pot fi uşor utilizaţi în nutriţia plantelor (K+, Na+, Ca2+, Mg2+), iar prin trecere din soluţia solului în complexul adsorbtiv este împiedicată pierderea acestora prin levigare în sol. 
3. Legea echilibrului – schimbul de ioni dintre soluţia solului şi complexul adsorbtiv se realizează până la stabilirea unui echilibru dinamic. Acest echilibru poate fi perturbat prin aportul apei provenită din precipitaţii sau în cazul administrării îngrăşămintelor minerale şi organice, dar în acest caz intervine complexul coloidal care restabileşte 
4. foarte rapid acest echilibru prin eliberarea sau reţinerea diferiţilor ioni. 
5. Legea energiei de adsorbţie – adsorbţia diferiţilor cationi variază în funcţie de valenţa şi gradul lor de hidratare. 

Energia de reţinere creşte odată cu creşterea masei atomice a numărului atomic în următoarea succesiune: 

- ionii monovalenţi: 7Li < 23Na < 18NH4 < 39K < 89Pb

- ionii bivalenţi: 24Mg < 40Ca < 59Co < 112Cd

- ionii trivalenţi: 27Al < 56Fe

Cu cât gradul de hidratare al cationilor este mai ridicat, cu atât energia de adsorbţie din soluţia solului şi de reţinere coloidală este mai scăzută. 

Cationii bivalenţi sunt reţinuţi la suprafaţa particulelor coloidale mai puternic decât cationii monovalenţi. Excepţie face ionul de hidrogen, care se prezintă sub formă de H3O+ (hidroniu) şi deşi este monovalent este cel mai puternic adsorbit din soluţie, dar trece foarte greu din complexul coloidal în soluţia solului, deoarece acesta este slab hidratat.

Daca veti cauta detalii despre aceasta sintagma "capacitate de schimb de cationi", veti observa (cu surprindere sau nu) ca aceasta CEC apare doar in legatura cu solurile, in contextul aratat aici mai sus, sau in legatura cu... zeolitul.

De ce oare?

Asa cum am mai povestit aici, rasinile schimbatoare de ioni au aplicatii si in medicina in ceea ce priveste captarea anumitor substante ionice, fara insa a se lauda cu "performantele" mult promovatului zeolit. Ele se lauda mai mult cu specificitatea (capacitatea de a lega stabil numai anumite substante, in functie de conformatia spatiala a moleculei lor).

O astfel de promovare fara argumente afecteaza sansele acestui preparat-minune in detrimentul pacientului. Ganditi-va, daca din 100 de pacienti care ar putea beneficia de pe urma unui tratament cu zeolit, sa zicem 50% sunt intelectuali materialisti care citesc si trec prin prisma lor teoriile vehiculate, cati dintre acestia vor alege sa se trateze cu zeolit numai pe principiul "fie ce-o fi"?... Unul, doi? Prin urmare acest "tratament" este din start adresat celor care nu au habar de logica, care "cred" orice, lucru de care au uitat cei care au umplut internetul romanesc cu (mie cel putin) "povesti".

A se vedea si acest reportaj, in care deasemenea puteti remarca caracterul repetitiv obsesiv al unor idei, ca raspuns la orice intrebare. Nu contest valoarea omului, a credintei sale sau a rezultatelor, ci integritatea psihica si morala la care pacientul are dreptul prin legea 95/2006 cu modificarile ulterioare.

Daca zeolitul, prin proprietatile sale de chelare si eliminare a metalelor grele - asa cum sustin cei care il promoveaza - are un efect benefic asupra organismului, usurandu-i sarcina de a se vindeca, cati dintre cei care ar avea nevoie de acest beneficiu vor renunta din cauza acestei intoxicari fara scrupule cu informatii false/nedocumentate corespunzator din partea prozelitilor? Ma intreb daca nu ii mustra constiinta. Probabil ca nu - le lipseste capacitatea de a intelege paguba pe care o fac pacientilor:

"Buna ziua Din nou faceti erori fundamentale. (..) Este imposibil la acel pret sa gasiti zeolit purificat si micronizat la standardele cerute de lege; de altfel multi pacienti au venit la noi nemultumiti de anumiti xeoliti de pe piata; in lumea noastra a medicinei alternative, cunoastem care sunt produsele de calitate. Zeolitul nu este un panaceum universalae si am afirmat acest lucru inclusiv pe site-ul nostru. Zeolitul este in rezervele stracegice ale marilor puteri nucleare de foarte multi ani; a fost desecretizat dupa 1990. Are o capacitate terapeutica foarte mare;sunt afectiuni unde putem folosi numai zeolit, dar sunt si afectiuni/stadii ale unor afectiuni unde este nevoie pe langa zeolit si de alte produse naturiste eficiente. Faceti dvs. un studiu clinic cu voluntari si apoi prezentati toata cazuistica intr-un studiu serios, avand in veddre ca nu credeti in zeolit,"

"standardele cerute de lege" - care lege?!
iar despre
"xeolit" - a auzit cineva de asta?
cat despre
"in lumea noastra" - no coment
si
"nu credeti in zeolit" - idem

Doar cuvinte "mari"...

In situatii din acestea in care nu exista dovezi clare, dar cand exista motive pentru pacient sa creada ca un anumit tratament sau alegere ii poate face bine, este alegerea lui in intregime daca urmeaza sau nu o anumita cale. Tot ce poate si trebuie sa faca un medic este sa-l informeze asupra a ceea ce se stie despre toxicitate daca e cazul si a ceea ce nu se stie despre mecanismul si eficienta acelui tratament, pentru ca pacientul sa poata alege cat mai in cunostinta de cauza. Ar fi pacat sa-i limitam o sansa, nu?

Am intalnit din pacate si situatii in care colegii oncologi ridica din umeri - in opinia Colegiului Medicilor Britanic acest lucru nu este permis, medicul are obligatia sa-i fie alaturi pacientului pana la capat, indiferent daca poate sau nu sa-l ajute, indierent daca "crede" sau nu in calea pe care acesta o alege.

Sentimentul de neputinta este natural, dar atitudinea suportiva fata de pacient, diligenta in a-l ajuta sa obtina informatiile de care are nevoie si in a-l asigura de suportul neconditionat sunt caracteristice unui profesionist.

Pentru ca intai de toate, medicul este langa pacient pentru a-i alina suferinta. Si pentru asta se pregateste cat poate de bine, pentru asta exista deontologie, diligenta din partea lui si incredere din partea pacientului.

Pe vremea lui Lesage, personajul sau Gil Blas poza in medic luand sange si dand bolnavului sa bea apa calda indiferent de cauza bolii - care scapa era meritul "medicului", iar care murea - asa a vrut Dumnezeu. Gil Blas era desigur sarlatan si nu ascundea acest lucru constiintei sale, dar cred ca in secolul internetului e cazul ca pacientii sa fi depasit stadiul in care iau un leac fara sa intrebe ce iau. Ramane doar ca pe internet sa gaseasca argumente pertinente si pro si contra, ca sa poata alege informat.

Cu respect,
Dr Daniel Ganea