Hai sa ne uitam putin in gradina americanilor

Medscape a publicat deunazi o statistica nationala privind remuneratia si satisfactia medicilor specialisti din diverse specialitati medicale. Desi pentru a evolua este corect sa ne comparam doar cu noi insine, cu ce am fost si cu ce suntem, mi se pare relevant sa analizam putin cifrele, nu atat pentru a vedea cum traiesc medicii in america, fiindca stim ca traiesc bine, ci ca sa ne mai luminam la minte.

Asa cum se vede din imaginea de mai sus, statul american se implica din ce in ce mai mult in finantarea serviciilor de sanatate, atat prin asigurarile nationale de sanatate cat si prin reglementarea celor private. Ca o paranteza, nu-i iese chiar intotdeauna: stimularea concurentei similar cu ce se intampla la noi, prin licitatii periodice de contractare, prin care furnizorii sunt fortati sa scada neperformant preturile, priveaza populatia de o serie de servicii, fortand oamenii fie sa-si plateasca din buzunar, fie sa astepte pana la urmatoarea perioada de contractatre. Intre timp, furnizorii au prerogativa de a-si alege pacientii pe care sa-i serveasca in functie de suma pe care o scot de pe urma lor. Si pentru ca sumele au fost reduse artificial prin licitatiile de contractare, vor refuza pacientii care vin in cursul unei perioade, sau care vor sa schimbe furnizorul. Asta e.

Evolutie

O parte substantiala a studiului scoate in evidenta tendinta de crestere a increderii furnizorilor in asigurarile nationale de sanatate, in fapt un fenomen de adaptare la noile conditii din piata.

Medicii care fac cariera lucrand pe cont propriu (free-lanceri), castiga substantial mai mult decat cei care lucreaza ca angajati. E logic. Asta cu toate ca toti lucreaza pe branci, vom vedea mai tarziu.

.

Sa vedem de cat din timpul medicului beneficiaza pacientul american in cadrul fiecarei specialitati:

Si pentru ca nimeni nu e scutit de hartogarie, iata cat timp petrec colegii nostri americani in fata hartiilor:

Asta e, daca vrei sa fii propriul tau sef, ai mai multe hartii de facut. :)

.

Iata sumele pentru care se straduiesc cu spor medicii americani:

Dupa cum se vede, medicii de familie si infectionistii sunt in coada, in timp ce ortopezii ii depasesc cu un mare avans pe plasticieni, $100.000 pe an mi se pare mie un mare avans. Cardiologia e pe locul doi, flancata bine de tot de specialitati chirurgicale, semn ca omenirea va suferi din ce in ce mai mult de boli de inima in secolele ce vor urma...

.

Cu toate acestea, mai mult de jumatate din ortopezi se simt profund nedreptatiti de remuneratia pe care o primesc...

.

Fidelitatea pentru meserie si pentru chemarea de a fi medic este si ea un indicator important pentru iconomia medicinii, suntem poate tentati sa credem ca mai mult din ratiuni economice, dar sa vedem ce spun cifrele: 

.

.

Internistii si infectionistii, desi sunt remunerati mai spre coada clasamentului, se lauda ca ei ar alege tot medicina ca domeniu al carierei, iar cei din dermatologie care la salarii se invart intre ramurile chirurgicale, se grabesc sa se laude ca ar fi tentati sa aleaga din nou dermatologia ca specialitate.

Drept pentru care trebuie sa ne intrebam unde este intr-adevar motivatia alegerii meseriei de medic.

.

Intr-adevar, suntem fiinte sociale si avem nevoie sa-i ajutam pe ceilalti si sa ne fie recunoscute meritele. De aceea Facebook a devenit emblema erei noastre, depasind cu mult relevanta pe care a avut-o la timpul sau infiintarea Internetului.

.

Material si metoda

Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului, studiul este relevant in cadrul populatiei medicale americane pentru ca:

De la 'n-am timp' la.. 24 de ore pline :)

M-am intrebat de ce mi se pare timpul atat de scurt...

Apoi de ce mi se pare din ce in ce mai scurt...

Exista numeroase explicatii si ipoteze dar.. nimeni nu ofera si solutii. Sunt numeroase probleme din acestea care par imposibile si una din cauze este cat se poate de banala, este preconceptia publica ale carei limitari le copiem din obisnuinta. Natura selectioneaza ceea ce este performant si lasa in urma ceea ce nu si-a dovedit utilitatea sau capacitatea de perpetuare. De aceea citesc si studiez ceea ce fac alti oameni, pentru ca adesea, cele mai bune solutii la probleme imposibile cum este aceea a timpului le gasim noi insine.

Cum putem sa obtinem imposibilul acesta  al prelungirii timpului?

In mod obisnuit, as raspunde in graba ermetic: "CUM nu e treaba ta, CE este alegerea care iti sta in putere"... Ei bine, pentru ca mi se pare deosebit de relevant, am decis sa impartasesc si altora felul in care mi-am gasit eu rezolvarea acestei probleme imposibile. Pornind de la cartea "Atitudinea este totul" a lui Jeff Keller si trecand prin ipoteza vibrationala din "Manual de Legea Atractiei" (pe care pe care vi-l recomand cu caldura tradus in romaneste) si cochetand cu istoria incredibila a ho'oponopono (vindecarea malaieziana prin iertare) am realizat ca nici prin cap nu ne-ar putea trece cate am putea face daca ne-am controla cumva atitudinea. Si asa cum va voi arata, acest lucru este cat se poate de evident in cazul perceptiei timpului. Daca va intereseaza subiectul, va pot trimite gratuit prin email eBook-ul "TIMPUL este TOTUL" - replica mea la "Atitudinea este totul", in care am expus, pe langa modul in care cartea "Atitudinea este totul" mi-a schimbat optica si mai ales pozitia din care apreciam Timpul, si cateva din metodele practice care m-au ajutat sa implementez ceea ce am invatat si mai ales sa le fac durabile. Am abordat partial pentru cei interesati de psihologie si mecanismele addictiei pe care le putem folosi in favoarea noastra, motiv pentru care va rog sa o recomandati tuturor celor care ar putea beneficia de aceste informatii.

In curand.

[polldaddy rating="6558992"]
----------------------------------------------------
Cu respect,

Dr Daniel Ganea
dr. Daniel Ganea

Medic de familie, Ecografie la domiciliu,

Medic urgente ambulanta privata

http://ConsultatiiLaDomiciliu.ro
Comunitatea Oamenilor Sanatosi

-------------------------------------------------------------------------------------------
Dacă ai cont pe Facebook, WordPress, Google+, Linkedin sau Tweeter, poți folosi butoanele Like și Share de mai jos pentru a recomanda articolul și prietenilor tăi.

CE asteapta pacientul de la medic?

Am dat pe Medscape peste un articol scris de dr David Loxterkamp (medic de familie, autor al cartii "Ceea ce contează în Medicină : Lecții de la o viata in asistenta medicala primara") care mi-a mers la suflet, pentru ca este exact ceea ce promovez eu prin articolele mele si prin felul in care imi tratez pacientii prin consultatii medicale la cabinet si la domiciliu.

Ce vor pacientii de la medicul lor?

.

Identitatea

Pacientii vor să știe concret cu cine  vorbesc, ce nivel profesional de pregatire și de responsabilitate le poate oferi medicul specialist din fata lor. Adesea nici pacientii si nici apartinatorii nu au capacitatea de a evalua aceste calitati ale medicului specialist, tocmai de aceea cade in sarcina specialistului insusi sa se prezinte.

Eu cand  merg la un pacient acasa, primul lucru pe care il fac dupa salut e sa-i spun cine sunt si sa-l intreb cum il pot ajuta. Cred ca ar trebui sa facem acest lucru si in spital. La cabinet pacientul stie in general cui se adreseaza, dar nu acelasi lucru se intampla in cazul cand exista in cabinet si o asistenta si o doctorita...

Când a continuitatea asistentei medicale după orele de program este asigurata de vizite medicale de urgenta, de prezența tot mai mare a asistentilor medicali, paramedicilor, a studentilor la medicina sau nursing si rezidentiilor in curs de formare, pacientul nu mai poate recunoaște "doctorul" din vedere sau felul cum vorbeste și se simt norocos că il vede cineva. [1]
.

Ascultarea

Pacientii doresc ca medicii lor sa-i asculte și instinctiv știu că discutia in sine cu un medic le este benefica. [2] În schimb, medicii obisnuiesc sa întrerupa pacientul în primele 12 secunde. [3] Se economisește atât de puțin timp cu un cost atat de mare in opinia mea si a mentorilor mei, profesorii de semeiologie din Targu Mures. Pentru ca daca stai sa-i asculti fara sa-i intrerupi, cei mai multi pacienti vor spune povestea lor în două minute sau mai puțin. [4] Mai mult decât atât, ascultarea demonstrează respectul medicului și preocuparea pentru pacient - sunt lucruri esentiale din inteligenta emotionala, disciplina a carei lipsa din scoala este in opinia mea o crima impotriva umanitatii.
Pentru ca ascultarea implică mult mai mult decât nervul auditiv si optic. In plus, un beneficiu practic semeiologic: ascultarea intenționată necesită contactul vizual, interpretarea limbajului corpului și poziționarea, astfel încât medicul poate obtine numai prin observatie o multime de informatii (semne) de care pacientul nici macar nu este constient, nicidecum sa le si poata relata.
.

Atingerea

Un examen fizic atent oferă de multe ori indicii valoroase pentru un diagnostic corect, facandu-l pana una-alta un standard fundamental in medicina. Dar chiar și atunci când un examen fizic nu este necesar, pe langa faptul ca in lipsa lui ai putea rata semne esentiale pentru un diagnostic complet si corect, pe langa transmiterea involuntara a unor informatii din partea pacientului, efectuarea lui transmite un angajament de seriozitate din partea medicului. Atingerea stabilește o conexiune fizică și sentimentul de intimitate între medic și pacient, care invită la comunicare și reasigură pacientul că nu este nevoie să ascundă sau să-si neglijeze suferinta.
.

Privirea

O mare parte din timpul pacientului la cabinetul medicului este consumat de așteptare și apoi este trimis de la unul la altul - secretari, asistenti medicali, practicieni de nivel mediu, registratori medicali. Deși această delegare a sarcinilor de culegere a informatiilor redundante permite medicilor de a practica "doar medicina", acest mod de lucru reduce din timpul necesar in mod normal medicului pentru a ajunge să cunoască pacientul și de a-i câștiga încrederea dezvoltand o relatie. Acest lucru se invata in primele lectii la cursurile pe care le fac specialistii in PR si HR. Cu diferenta de timp ce le rămâne la dispozitie, este imperios necesar ca medicul sa priveasca la pacient și nu la calculator/telefon/ceas/fundul asistentei...

Imi amintesc ca in timp ce lucram in urgenta, am facut un experiment (bine, am facut mai multe: cu tonul vocii, cu empatia fata de suferinta, etc, ca sa vad care atitudine este cea mai performanta, atat dpdv al cazurilor rezolvate, cat si dpdv al satisfactiei pacientilor), pentru ca aveam foarte mult de scris, la noi inca nu exista un serviciu de triaj adevarat si nici registratura care sa degreveze medicul de hartogarie, in timp ce pacienta a intrat in cabinet, eu continuam sa scriu, ascultand-o dar fara sa o privesc. Am intalnit acest experiment multi ani mai tarziu, la un curs de inteligenta emotionala, ocazie cu care am descoperit nu numai ca este afectata sever comunicarea din partea ascultatorului, dar si emitatorul mesajului se exprima semnificativ mai greu atunci cand nu are un interlocutor cu care sa interactioneze din priviri.
.

Un plan de actiune

După ce a luat anamneza, a efectuat un examen fizic și de a facut o evaluare initiala, doctorul prezintă apoi pacientului etapele specifice care vor duce la recuperarea sanatatii lui sau daca inca nu se poate stabili, pasii care trebuie sau care este bine sa fie facuti pentru a obtine diagnosticul corect si complet.  Pentru ca trebuie sa recunoastem si sa acceptam ca nu toata lumea va vrea sa si urmeze indicatiile noastre - acest lucru nu ne priveste, este libertatea pacientului ce va face in continuare (cu anumite exceptii bine reglementate) si noi trebuie sa-i respectam aceasta libertate si sa-i fim alaturi indiferent ce decizie va lua.
Deși recunoaștem că planul initial poate fi doar o presupunere informata si o tentativă de a contura diagnosticul prezumptiv, pacientul anxios, lipsit de informatii, se agață de acesta ca de un colac de salvare, ușurat că medicul ține funia care-l va trage afara din suferinta, nesiguranță și frică.

Suferinta, nesiguranța și frica sunt firesti și este datoria medicului ca alinator al suferintei sa le recunoasca si sa le ia in consideratie in abordarea pacientului.

Un plan este cu atat mai necesar decât atunci când pacienții nu au un diagnostic definitiv sau nu se intrevad perspective clare de recuperare. Și deși pacienții doresc să se implice în crearea planului, cei mai multi sunt fericiti să lase deciziile finale medicului lor. [5] Acest lucru tine mai putin de educatie si mai mult de caracterul individului, asa cum arata Chung si Lawrence in lucrarea lor.

Acest lucru mi-a mers mai ales la suflet, pentru ca eu insumi cand merg la pacient acasa, explic pe cat posibil nu numai situatia de fapt, ci le ac in scris o schema ca sa inteleaga ce au de facut in continuare. Mi se pare cel mai important lucru. Pentru ca MEDICUL NU POATE FACE NIMIC IN LOCUL PACIENTULUI, ci pacientul insusi trebuie sa faca. Iar medicul trebuie sa-l indrume. Ma doare sufletul cand vad pacienti care au umblat prim doctori ani de zile si inca nu stiu ce au de acut. La ce mai e buna medicina atunci?!

Oamenii au nevoie să știe de ce fiul lor a fost bolnav, când simptomele ar trebui sa se amelioreze și ce semne ar putea semnala un regres în recuperarea lui. Planul ar trebui să identifice de asemenea costurile, riscurile, markerii și pe cat posibil probabilitatea de succes. Si sa tinem cont ca cel mai important plan este de multe ori cel pe care il ținem în mintea noastră - indiferent cat de bine i-ai explicat, adesea pacientul le stie pe ale lui.
.

Follow- up

Chiar și atunci când medicii ajung la un diagnostic sau ofera nemaipomenite remedii de ultimă oră, treaba inca nu e rezolvata. Trebuie să ne pregătim de asemenea pacientii pentru un prognostic, sa le furnizam rezultatele analizelor si sa ne asiguram ca au inteles relevanta lor și bineinteles de a-i ghida prin suferinta produsa de boala lor. Mult se intampla dupa ce se termina consultatia pentru a se asigura că acest lucru se întâmplă. Intr-o zi obisnuita, medicii de medicina primara vad cca 18 de pacienti pe urma carora sunt platiti, dar ei vor gandi si regandi de asemenea alte mai mult de 90 de apeluri telefonice, mesaje e-mail, prescriptii medicale, rezultate de laborator, rapoarte de imagistica și consultări în afara cabinetului loer [6]

Medicina este o artă care cere performanta, și așa se face că în unele zile acțiunile noastre vor dezamăgi. Ce rezolvare au pacienții nemulțumiți? Unii vor pleca la alt medic, deși plecările sunt rar observate, iar relocarea nu oferă nicio garanție. Unii vor depune o plângere sau vor iniția un proces, dar cazurile lor sunt aproape întotdeauna soluționate în afara instanței, respinse sau în favoarea medicului. [7] Pacienții au ajuns să se aștepte la interacțiuni profesionale care sunt lipsite de căldură, de atenție personală și comunicare eficientă și acest lucru este trist. Rezolvarea atunci când vine vorba, de multe ori depinde de inițiativa pacientilor, de o scrisoare, plângere sau o întâlnire cu managerul, dar ei ar trebui să știe că medicul lor vrea să fie înțeles și respectat la fel de mult ca si ei.

Părinții unui băiat pe care il tratez nu se așteptau de la mine sa diagnostichez problema lui imediat (deși au dorit cu siguranță acest lucru). Dar au considerat diligenta mea un motiv suficient ca sa-mi mulțumească pentru recuperarea fiului lor, asa cum rezulta din scrisoarea lor de multumire:

"Vă scriem pentru va a exprima recunoștința noastră fata de solicitudinea de care ati dat dovada când [fiul nostru] a fost bolnav. A fost o perioada grea de încercari, dar ar fi fost mult mai rau daca nu am fi avut pe nimeni să ne fie alaturi. Ne considerăm mai ales norocoși că trăim într-o comunitate în care medicului de familie îi pasă atât de mult de sănătatea și bunăstarea copiilor noștri..."

Multi medici primesc astfel de scrisori sau daruri ciudate, dar nu pentru priceperea lor medicala (care subliniez, este de așteptat deși nu tocmai ușor de judecat), ci pentru compasiunea lor, pentru acțiunile care decurg din dragoste și bunătate, nu din datorie și teamă. Pacientii doresc ca medicul lor sa-i asculte mai mult și să le permită să se exprime cu propriile lor cuvinte. Ei doresc medici carora le pasa de rezultatul individual al pacientului, nu doar de cel medical, chiar dacă - depun mărturie pentru aceasta - medicii vor absorbi stresul lor (ceea ce Anatole Broyard a descris ca fiind "cocolosire " ). [8] Pacienții vor să știe că există o cale de a ieșire din singurătate, confuzie, panică și durere.

Cei mai multi nu cer perfecțiune. Nici vindecare. Nici macar alinare, indiferent de ce promit reclamele TV sau cât de tare doresc ei să fie adevărat. Ceea ce dorim cu totii este un plan care ne conectează la o altă ființă umană - medicul - ceea ce este un fel de alinare in sine. Pacientii vin la noi pentru comunicare, prietenie și speranță, cu încredere în această cale batuta ca-i va ajuta la recuperare.

Cu respect,
Dr Daniel Ganea

Medic specialist ConsultatiiLaDomiciliu.ro
Competenta EcografieLaDomiciliu.ro


Bibliografie la lucrarea de referinta (le consider utile pentru ca promoveaza idei care inspira):

1. Harris G. Who gets to be called a doctor? NY Times Well Blog. Oct 1, 2011. http://well.blogs.nytimes.com/2011/10/01/who-gets-tobe-called-a-doctor/.
2. Tannen D. Why sisterly chats make people happier. NY Times. Oct 25, 2011. http://www.nytimes.com/2010/10/26/health/26essay.html.
3. Rhoades DR, McFarland KF, Finch W, Johnson AO. Speaking and interruptions during primary care office visits.Fam Med. 2001;33(7):528–532. http://www.interruptions.net/literature/Rhoades-FM01.pdf.
4. Langewitz W, Denz M, Keller A, Kiss A, Ruttimann S, Wössmer B. Spontaneous talking time at start of consultation in outpatient clinic: cohort study. BMJ. 2002;325:682–683. http://www.bmj.com/content/325/7366/682.full.
5. Chung GS, Lawrence RE, Curlin FA, Arora V, Meltzer D. Predictors of hospitalised patients' preferences for physician-directed medical decision-making. J Med Ethics. http://jme.bmj.com/content/38/2/77.short.
6. Baron RJ. What's keeping us so busy in primary care? A snapshot from one practice. N Engl J Med.2010;362:1632–1636. http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMon0910793
7. Kane C. Medical liability claim frequency: a 2007–2008 snapshot of physicians. AMA Economic and Health Policy Research. August 2010.
8. Broyard A. Doctor talk to me. NY Times Book Rev. Aug 26, 1990. http://www.nytimes.com/1990/08/26/magazine/doctor-talk-to-me.html?pagewanted=all&src=pm