"medicul tău a greșit - ai vrea să știi?"

Opinia mea:

Astăzi am decis să pun pe hârtie, după ce am răsfoit din nou Ghidurile de Bună Practică Medicală de la GMC-UK, câteva concluzii pe care le-am desprins din interacțiunea cu aceste norme medicale de referință si Comentariile oamenilor, pacienți și specialiști din domenii diverse. În primul rând, consider că într-adevăr pentru medic trebuie să primeze binele pacientului și libertatea acestuia de a alege în cunoștință de cauză. Acest lucru este destul de greu de realizat prin reglementări, drept pentru care in deontologie/etica medicală o bună parte din norme s-a bazat pe chemare/vocație și pe ceea ce omul-medic se simte dator să facă pentru seamănul său. Începând din 2007, Colegiul Medicilor din Anglia, General Medical Council - GMC desfășoară un program amplu de reglementare a conduitei de bună practică medicală prin consultarea publică și a profesioniștilor. A fost pus la punct un sistem de norme având la bază pricipiile libertății și individualității pacientului și ghidate de precedente (cazuri a căror judecată s-a dovedit a fi mai bună sau mai eficientă).





Puteți citi Partea I - provocarea etică, dicuție de caz

și Partea a IIa - Părerea pacienților pățiți și specialiștilor din diverse domenii

Siguranța actului medical

• Dacă ar exista un standard etic clar și fără echivoc în acest caz, aceasta ar servi atât sănătatea publică cât și îngrijirea medicală. - păi.. există, doar că oamenii nu-l cunosc, pentru că nu i-a preocupat îndeajuns.


• Medicul trebuie să-și asume și să răspundă consecințelor pentru greșeala lui. - doar dacă ne asumăm putem învăța din greșeli


• Mi se pare că "a nu divulga informații" este mult mai mult un gest de protejare a medicului  - a divulga către bublic incalcă DREPTUL LA INTIMITATE, de aceea "divulgarea" asta se face către persoana desemnată de GMC pentru siguranța actului medical


• a spune pacientului este același lucru cu a face publice informațiile - acest lucru este interpretat greșit, este incorect să spui la toată lumea despre ce a pățit altcineva (dacă ți se întâmplă ție e treaba ta, deși tot incorect este, pentru că te-ai putea înșela), corect este să spui persoanei desemnate de GMC cu gestiunea si raportarea erorilor medicale.


•  În primul rând să nu faci rău - de ce să provoci mai multă durere, mai multă suferință, de ce sa o răspândești la atâția alți oameni, care sunt prietenii lor - și le simt la fel durerea și furia pe care o simte pacientul - comunicați înapoi medicului care a greșit - sau o plângere la BMQA, - sunt cele mai eficiente metode pentru ca greșeala să nu se repete. Și în plus, câștigi un prieten - prieteni nu ai niciodată prea mulți.

[caption id="" align="aligncenter" width="425"] Să spui sau să nu spui, this is the question... - dar nu Colegiului (fiindcă asta-i musai pentru asigurarea siguranței și calității actului medical) ci pacientului aflat în stadiu terminal. Ca medic și ca om.[/caption]

 Drepturile pacientului

• Pacientul are dreptul de a fi informat de către oricine știe de greșeala doctorului. - Din păcate nu este adevărat, așa cum arată ghidul GMC în Dreptul la informare si la cea mai bună îngrijire posibilă


• Cred că doctorul are o obligație etică de a informa pacientul sau reprezentantul său legal - da, natura relației între medic și pacient face acest lucru indispensabil. În cazul discutat, corect este ca medicul care a greșit să-i spună pacientului, sau reprezentantul GMC, după obținerea concluziilor investigațiilor.


• Ea poate vrea să știe, poate nu - dar e decizia ei, nu a oncologului. - LIBERTATEA si INDIVIDUALITATEA


•  Vreau să fiu tratată cu respect (..) astfel medicul nu mă tratează ca pe un individ competent capabil să ia propriile decizii și m-ar deranja asta - LIBERTATEA si INDIVIDUALITATEA


• Vreau ca doctorul meu să mă întrebe dacă vreau să știu - LIBERTATEA si INDIVIDUALITATEA


• Mi se pare că "a nu divulga informații" este mult mai mult un gest de protejare a medicului - pacientul ar fi bine să-și cunoască drepturile, se fac campanii intense pentru asta. Astfel se vor reduce si fraudele din sistem la nivel de pacient.

Evoluție personală, derivat din INDIVIDUALITATE

• Și când am aflat că am cancer - Uraa - a fost modul în care îmi câștigam existența! Sigur că aș fi putut fi supărat pe o mulțime de oameni, pentru că aș trăi și aș fi capabil să pun la cale o răzbunare în timp, dacă aș lăsa furia și haosul în viata mea! Dar am mers mai departe, mi-am făcut o viață nouă, un timp pentru a învăța o grămadă de lucruri noi - și învățarea nu este întotdeauna plăcută, dar este întotdeauna distractivă! - alegerea de a accepta provocarea de a urca treapta care ți se pune înainte


• poate cineva vrea sa ierte - deci are dreptul să știe, pentru a decide dacă va urca această treaptă spre îmbunătățirea personală sau îî va da cu piciorul cum facem adesea.


• Dumnezeu nu bate cu parul. - adesea ne scapa "big picture", acesta fiind principalul motiv pentru care e bine să nu judecăm noi. Prea adesea uităm de ce suntem aici pe această lume - fenomenul se mai numește hipnoza orizontului apropiat.


• poate medicul respectiv dorește să-și ceară iertare - a ține secret o greșeală, este în opinia mea periculos nu numai pentru că astfel ratăm o șansă de a învăța din ea, ci mai ales pentru că ratăm o șansă de a mai urca o treaptă pe calea îmbunătățirii personale, prin a ne smeri, a ierta, a ne aminti de "big picture".

Alte aspecte economice și sociale

• Mă întreb ce ar spune amicii avocați. - norme, dovezi (numai dacă sunt admisibile), șmecherii și compromisuri, rar de tot un pas înainte pe calea evoluției sistemului. Dar dacă stăm strâmb și judecăm drept, fără acești pași pe loc, nu am merge înainte deloc.


• poate cineva vrea și poate să obțină o compensație materială de pe urma greșelii respective - acest lucru ar putea fi considerat corect


• Și a nu spune pacientului că medicul a făcut o greșeală nu este o încercare de a proteja sănătate mintală fragilă a pacientului, mai mult decât lentoarea prognosticul lor ar fi. Este un efort de a proteja un membru al propriei lor bresle. Fiecare medic din țară trăiește cu costuri ridicate de asigurare civilă de practica, iar cele mai mulți se vor confrunta cu cel putin un proces de malpraxis în cariera lor. Atunci când se confruntă cu această situație, simpatiile lor vor fi față de medicul inițial, cu excepția cazului în malpraxis este deosebit de evident. - da, mă tem că acest lucru este posibil și chiar probabil conform raționamentului acelui american (la ei sunt foarte scumpe malpraxisurile), dar cred că acest lucru nu ne face nici mai buni și nici mai răi decât alte bresle, ci doar mai responsabili, fiind vorba de viețile oamenilor.


• Din păcate, incidentele ca acestea sunt susceptibile de a deveni mai frecvente fiindcă medicii sunt presati sa aiba grija de mai multi pacienti in mai putin timp.- in Marea Britanie, ca și în România, medicul poate lucra "atât cât este nevoie", în sensul că are libertatea de a decide (el sau spitalul lui) câte ore poate să lucreze la rând, (doar medicul și deloc spitalul în aces caz - nu-i ca la americani), asumându-și evident responsabilitatea pentru calitatea muncii sale. Dar dacă ținem cont de natura umană și de complexitatea unui proces de malpraxis și mai ales de implicațiile deraierilor asupra vieții pacientului, această măsură se poate asemăna doar cu asumarea răspunderii guvernului... își asumă dar noi plătim oalele sparte. Părerea mea - se mai poate lucra la asta. 


• Orice "sistem" de ingrijire a sănătății, care își monitorizează performanțele prin numărul de pacienti cîrora li s-a refuzat accesul la ingrijire si prin cresterea erorilor din cauza personalului medical supraîncărcat nu este un sistem din care să vreau să fac parte. - mai lipede nu se poate (poate vedeti filmul The rainman)..


• ne-ar fi tuturor mai bine dacă toată lumea a înțeles că greșelile medicale sunt comune, că medicii sunt oameni supuși greșelii și că fiecare pacient ar trebui să-și asume pe cât posibil răspunderea pentru asistenta medicala proprie, împreună cu medicului lor. Cu alte cuvinte, orice s-ar întâmpla în cazuri individuale, divulgarea completă ar fi un lucru bun pentru sistemul medical ca un întreg. - asta înseamnă consimțământ informat, colaborare cu medicul tău, nicidecum: "doctore mă doare capul - da-mi o pastilă".


• Îngrijirea clinică este o serie de cazuri unice de experimente singulare. - Oh, da! cu siguranță acest mod de lucru convine atât industriei de medicamente și aparatură medicală cât și asigurătorilor care mânuiesc această industrie. De aceea militez pentru o relație normală medic-pacient și pentru LIBERA lui alegere.

[polldaddy rating="6558992"]
----------------------------------------------------

Cu respect,

Dr Daniel Ganea
dr. Daniel Ganea


.
Medic de familie, Ecografie la domiciliu,

Medic urgente ambulanta privata

http://ConsultatiiLaDomiciliu.ro
Comunitatea Oamenilor Sanatosi

-------------------------------------------------------------------------------------------
Dacă ai cont pe Facebook, WordPress, Google+, Linkedin sau Tweeter, poți folosi butoanele Like și Share de mai jos pentru a recomanda articolul și prietenilor tăi.